Poveste

A fost o data o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetea, Constiinta, Bogatia si multe altele printre care si Dragostea.
Intr-o zi s-a anuntat ca insula se va scufunda, asa ca toti au inceput sa-si repare barcile si au plecat cat mai repede. Dragostea a ramas ultima. Ea a perseverat pana in ultimul moment.
Cand insula era aproape a se scufunda, Dragostea s-a decis sa ceara ajutorul.
Bogatia a trecut pe langa Dragoste intr-un vapor imens. Dragostea a spus: "Bogatie ma poti lua cu tine?". Bogatia a raspuns: "Nu, nu pot. Am atata aur si argint de transportat, incat nu mai este loc si pentru tine"
Dragostea s-a decis sa intrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo intr-o frumoasa barca: "Vanitate, te rog ajuta-ma!" "Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toata uda si mi-ai putea strica barca", a raspuns Vanitatea.
Tristetea trecea si ea pe acolo, asa ca Dragostea ii cere si ei ajutorul: "Tristete ia-ma cu tine, te rog!" "O ... Dragoste, sunt atat de trista, incat vreau sa fiu singura!"
Fericirea a trecut si ea pe acolo, dar era atat de vesela, incat nici nu a auzit cand Dragostea i-a cerut ajutorul.

Dintr-o data, s-a auzit o voce: "Vino, Dragoste, te iau eu". Era un batranel. Dragostea s-a simtit atat de binecuvatata si atat de fericita incat a uitat sa intrebe cum il cheama. Cand au ajuns pe uscat, batranelul a plecat urmandu-si calea lui. Dragostea, realizand cat de datoare ii este batranelului, a intrebat Constiinta, un alt batranel: "Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?"
"Era Timpul" - a spus Constiinta." Timpul!?" - a spus Dragostea mirata. "Dar de ce sa ma ajute pe mine Timpul?" Constiinta a zambit si a raspuns cu intelepciune: "Pentru ca numai TIMPUL este capabil sa inteleaga cat de valoroasa si minunata este DRAGOSTEA".